Am fost la Cinema City să vedem Ajutor!, filmul despre doi colegi de muncă rămași blocați pe o insulă pustie. Mă așteptam la un horror veritabil, însă am fost plăcut surprinsă să descopăr o comedie în toată regula, presărată cu câteva momente de tip jump scare și personaje construite în jurul unor trăsături duse la extrem.
Despre ce e vorba în film (fără spoilere)
Filmul începe cu povestea Lindei Liddle (de la strategie și planificare, detaliu important, dacă vei ajunge să vezi filmul), care se zbate să își facă un nume în compania în care lucrează de șapte ani. Deși i se promisese o promovare substanțială, odată cu preluarea firmei de către fiul moștenitor, Linda este trecută cu vederea. Asta nu înseamnă însă că munca ei se oprește. Dimpotrivă, este ignorată, ba chiar exploatată.
Superiorii o iau cu ei într-o deplasare spre Thailanda, fără să renunțe nicio clipă la glume deplasate și privirile de sus. Un accident aviatic le schimbă însă complet viețile, iar Linda, cea de care râdeau, se dovedește a fi unica lor șansă de supraviețuire. Filmul se transformă astfel într-un episod de Survivor, în care Linda devine o adevărată amazoană: face focul, găsește apă potabilă și, la un moment dat, ajungi să te sperii chiar de ea.
Distribuție film
În rolurile principale îi avem pe Rachel McAdams și Dylan O’Brien, cărora li se alătură Emma Raimi, Dennis Haysbert, Xavier Samuel, Chris Pang și mulți alții. Însă filmul se axează pe cei doi naufragiați.
Opinie personală
Știi șeful ăla care te duce cu zăhărelul și îți promite un nou titlu, măriri de salariu și concedii mult visate, dar anii trec și nimic nu se concretizează? Fix șeful ăla este Bradley Preston, personajul interpretat de Dylan O’Brien. Oricât de mult mi-ar plăcea actorul, am urât personajul din tot sufletul în acest film și sunt sigură că exact acesta a fost și scopul.
Filmul se vrea a fi un horror, cel puțin teoretic, dar ajunge să fie de-a dreptul hilar datorită relației extrem de tensionate dintre cei doi protagoniști, efectelor speciale slăbuțe și exagerărilor asumate. Am râs, m-am speriat, m-am scârbit în anumite momente și am sperat până în ultimul minut că șeful enervant își va primi, într-un fel sau altul, lecția. Recomand filmul. O să râzi.
