Fie că ești născut în capitală sau nu, cu siguranță ai auzit măcar o dată în viață faptul că Bucureștiul purta cândva denumirea de Micul Paris. Însă te-ai întrebat vreodată de ce? Să fie oare de vină Arcul de Triumf, arhitectură, ori datorită familiilor de aristocrați care își construiau case impunătoare în acest oraș?
Numele de Micul Paris a circulat pentru puțin timp în perioada secolului al XIX-lea, dar a rămas și în prezent pe buzele noastre. Comparația cu capitală Franței ne face cinste, dar ne și face să ne întrebăm care sunt acele asemănări care i-au făcut pe oameni să considere Bucureștiul asemănător cu Parisul?
Bucureștiul era numit Micul Paris datorită arhitecturii
Bucureștiul are câteva construcții impresionante, dar sunt anumite clădiri și monumente care respectă arhitectură franțuzească, iar printre acestea se numără Palatul Kretzulescu, Casă Vernescu, Palatul CEC, Palatul Cotroceni și nu în ultimul rând, Arcul de Triumf.
Palatul Kretzulescu a fost construit în stil renascentist la începutul secolului XX și de-a lungul existenței a adăpostit muzee și expoziții impresionante. Exteriorul și interiorul au fost proiectate cu o puternică influență franceză, motiv pentru care se aseamănă cu clădirile construite în aceeași perioada în Franța.
Palatul CEC poate fi admirat de pe Calea Victoriei și este cu siguranță, una dintre clădirile emblematice ale capitalei. Structura a fost ridicată în secolul XIX, iar acoperișul și detaliile minuțioase exprimă perfect arhitectură acelor vremuri.
Arcul nostru de Triumf nu este la fel de mare și de impunător precum cel al parizienilor. Cu toate acestea, este un simbol important, care semnifică finalul războiului. Arcul de Triumf este un punct turistic important, un loc din care se poată admira panorama orașului și un subiect foarte bun pentru fotografii.
Un alt motiv important pentru care Bucureștiul purta acest nume se datorează stilului de viață. Cetățenii erau atenți la vestimentație, la ce accesorii purtau, dar și la gesturi. În familiile înstărite se studia franceză, în timp ce limba română era considerate drept o limba vorbită exclusiv de oamenii simpli.
Secolul XIX a fost în mare parte predominat de cultură franceză, fapt care s-a reflectat în arhitectură, dar și în viață cotidiană a bucureștenilor. Limba franceză răsună în cafenele, restaurante și în majoritatea locurilor publice. Acest lucru, arată că cetățenii aspirau la un anume statut social și cel mai probabil, bucureștenii se credeau deja într-un Paris al lor. În comparație cu vecinii bulgari sau sârbi, imaginea de ansamblu asupra Bucureștiului era unică în Balcani. În timp ce majoritatea teritoriilor erau sub influențe orientale, Bucureștiul, purta cu mândrie denumirea de Micul Paris.
