Dacă întrebarea în ce an devine București capitala României este importantă, motivul pentru care a fost ales acest oraș este și mai interesant. Din punct de vedere istoric, undeva între secolele XIV – XV era fondat orașul medieval București. Prima atestare documentare datează de la 21 septembrie 1459, în perioada domnitorului Vlad Țepeș. Tot în acele vremuri, orașul era cunoscut și sub denumirea de Cetatea Dâmboviței, însă istoria sa este una complexă și plină de povești care merită povestite următoarelor generații.
Bucureștiul a devenit capital României în timpul marii uniri de la 1 decembrie 1918.
Marea Unire a avut un impact major în dezvoltarea Bucureștiului, motiv pentru care, luna decembrie este pentru toți românii o perioadă de sărbătoare, în care ne ducem cu gândul la trecut și la cei care au pus bazele capitalei în care locuim.
Curtea Veche este cel mai vechi monument al orașului, acesta fiind nucleul de unde s-a dezvoltat orașul. În prezent, puteți vizita prima curte domnească. Primul domnitor care folosește orașul ca scaun de domnie a fost Radu cel Frumos, deși acesta nu este părintele Bucureștiului. Palatul Voievodal din Strada Franceză, nr. 25 din centul vechi al capitalei.
Însă înainte de București, care a fost capital României? Bucureștiul a fost capitala Țării Românești, sub domnia lui Gheorghe Ghica. În acea perioadă, la București era cel mai mare târg din țară, unde veneau foarte mulți negustori.
În perioada dintre 1916 și 1918, capital era la Iași, însă din cauza ocupației germane, s-a luat decizia de a transfera capitala în plin război mondial. În anul 1918, Transilvania urma să facă unirea cu anterior construitul Principat al României, moment în care, România a luat naștere ca o țară de sine stătătoare și tot atunci Bucureștiul și-a intrat în rolul de capitală.
