Ziua de 10 octombrie a fost declarată în 1992 ca fiind ziua mondială a sănătății mintale. Așadar, ce moment mai bun să vorbim despre lucrurile care ne ajută să trecem peste perioadele grele dacă nu această zi?
Deși există mai multe modalități prin care să îți păstrezi mintea sănătoasă și să reduci stresul din viața ta, în cazul meu, observ cele mai multe beneficii atunci când iau o pauză de la agitația de zi cu zi și mă conectez cu natura.
Există numeroase studii care dovedesc că oamenii care sunt mai apropiați de natură duc o viață mai fericită și cu mai puține griji. Acest lucru se datorează faptului că suntem construiți genetic să fim conectați cu natura.
Deși tehnologia este o etapă importantă în evoluția noastră ca specie, dacă mâine am rămâne fără energie electrică, am găsi o metodă să ne descurcăm. În același timp, dacă mâine natura n-ar mai fi aici ca să ne susțină viața, nici noi n-am mai fi.
Așadar, acum că am stabilit importanța naturii pentru noi, o să îți povestesc despre unul dintre momentele în care mi-am găsit refugiul în natură și mi-am reîncărcat bateriile pentru a mă întoarce în agitația orașului București cu energie și chef de muncă.
Eu am descoperit mai târziu pasiunea pentru călătorii așa că n-am profitat de călătoriile cu trenul din perioada studenției și acum câțiva ani am decis să merg în apropierea Lacului Colibița deoarece deja citisem pe mai multe bloguri de travel că acolo este cel mai curat aer din România și părea destinația perfectă pentru vacanță.
Așadar, zis și făcut.
Am plecat spre Colibița alături de familie cu mașina personală și după un drum de aproape 12 ore am ajuns la cazare și de îndată ce am ieșit pe terasa pensiunii ți am văzut priveliștea am putut spune deja că 12 ore de condus chiar au meritat.
Știu că unii văd astfel de peisaje zilnic, dar orașul București nu este atât de darnic în ceea ce privește apropierea de natură și multe dintre parcuri par a fi acoperite tot mai mult de betoane, ceea ce este trist. Cu toate astea, am găsit multe locuri chiar și în apropierea orașului tocmai bune de vizitat, dar să ne întoarcem la povestea noastră despre Colibița.
În timp ce mergeam spre cazare, cu vreo 15 minute înainte să văd acel peisaj din poza de mai sus, vedeam drumurile forestiere și deja mă gândeam cât de util ar fi fost un suport pentru biciclete pentru că mi-aș fi dorit să fi avut cu mine o bicicletă ca să explorez zona, mai ales părțile care nu erau ușor accesibile cu o mașină.
Cu toate acestea, nu am lăsat situația să ne descurajeze și am pornit la pas în explorarea zonei, mai ales că în primele zile am avut parte de o vreme frumoasă care ne-a permis să admirăm Lacul Colibița, dar și să ajungem pe Barajul Colibița pentru a avea o privire de ansamblu asupra zonei.
Pentru că lucrurile bune durează aproximativ 3 zile, vremea urâtă ne-a ținut blocați în camere două zile. Dar hei, cum să fii supărat când bei o cană de ciocolată caldă cu așa priveliște în față?
Pe de altă parte când vezi că ploaia nu se mai oprește de două zile și îți amintești de acele drumuri forestiere de care vorbeam la început, iar la ecuația aceasta mai adaugi și faptul că în curând trebuie să te întorci spre București începi să te gândești pe unde e cârligul de remorcare al mașinii și te uiți de pe terasă în parcarea pensiunii ca să identifici câteva mașini 4×4 care ar putea să te scoată la drumul principal în caz de ceva.
Din fericire n-a fost vorba despre asta întrucât soarele puternic din următoarea zi a uscat pământul și totul părea în regulă, dar de ce îți e frică nu scapi. Cu o zi înainte de plecare s-a aprins un bec în bordul mașinii și după câteva ore de investigări și mers la Bistrița pentru a găsi un service am aflat că era vorba de alternatorul mașinii care nu mai încărca bateria.
Din fericire, oamenii din acea parte a țării sunt foarte săritori și din service în service, ajutați de mai multe recomandări, am găsit unde să-l reparăm și am putut să ne vedem de drum spre București a doua zi.
Chiar dacă a fost o ieșire în natură cu câteva peripeții, pe mine m-a ajutat să stau departe de tehnologie câteva zile bune și m-am întors acasă cu mintea limpede și mult mai relaxat decât eram atunci când plecasem, ba chiar drumul de întoarcere a părut mult mai scurt și liniștit.
Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2021.
P.S. pentru că tot mi se făcuse chef de plimbat cu bicicleta, în următorul weekend am ieșit la o tură pe Lacul Morii, loc pe care ți-l recomand și ție dacă ești din București.
